Terapia Bowen și Nervul vag – componentă a „medicului interior” al organismului uman

Dacă suferiți de tensiune mărită, afectiuni digestive, afecțiuni inflamatorii sau depresie, informațiile următoare vă pot servi ca sursă de inspirație pentru a facilita descoperirea unor noi posibilități și mecanisme de gestionare a răspunsului inflamator al organismului.

Operând cu mult sub nivelul minții noastre conștiente, un nerv situat la nivelul trunchiului cerebral ar putea fi vital pentru păstrarea stării de sănătate a corpului nostru. Nervul vag s-a dovedit a fi o parte esențială a sistemului nervos parasimpatic, responsabil pentru calmarea organelor după apariția reflexului de „luptă sau fugă”, determinat de adrenalină ca răspuns la diferitele pericolele iminente apărute în mediul înconjurător, sau percepute astfel de catre mintea noastră. Nu la la toate persoanele nervul vag acționează identic, de aceea vor exista unele persoane cu o activitate nervoasă mai puternică, care permite organismului fizic să se relaxeze mai repede după o activitate stresantă.

Nervul vag începe în trunchiul cerebral, chiar în spatele urechilor. Acesta se deplasează în jos de-o parte și de alta a gâtului, peste piept și în jos prin abdomen. „Vagus” este un termen latin pentru „rătăcire” și într-adevăr, acest fascicul de fibre nervoase străbate corpul, formând o rețea care leagă creierul cu stomacul și tractul digestiv, plămânii, inima, splina, intestinele, ficatul și rinichii, ca să nu mai vorbim de o serie de alți nervi implicați în vorbire, contact vizual, expresii faciale și chiar capacitatea de a regla organismul pentru perceperea vocilor altor persoane.

Tonusul vagal poate fi determinat prin electrocardiogramă care măsoară ritmul cardiac. De fiecare dată când inspirați, inima bate mai repede, pentru a accelera fluxul de sânge oxigenat care ajunge la țesuturile din corp. După ce expirați ritmul cardiac încetinește. Această variabilitate este unul dintre multele aspecte controlate de nervul vag, astfel încât diferența de ritm cardiac dintre perioada de inspir și cea de expir oferă informații despre tonusul vagal. Așadar, tonusul vagal este direct proporțional cu raportul dintre rata cardiacă la inspir și expir.

Cercetătorii au descoperit că tonusul vagal ridicat ajută corpul la reglarea nivelului de glucoză din sânge, reducând riscul de diabet zaharat, accident vascular cerebral și boli cardiovasculare. Tonusul vagal scăzut, dimpotrivă, a fost asociat cu inflamația cronică.

Recent s-au creat dispozitive prin care manifestările unor afecțiuni precum epilepsia, depresia, sau chiar unele forme ușoare de paralizie pot fi controlate cu un dispozitiv electric alimentat de o baterie care transmite impulsuri electrice slabe inimii cu rolul de a stimula nervul vagal ceea ce contribuie la scăderea până la dispariție a crizelor și simptomelor asociate acestor afecțiuni.

Cum se poate echilibra activitatea nervului vag:

– Prin primirea de ședințe de Terapia Bowen, care reușește această echilibrare atât de profund și de eficient încât afecțiunile provocate și/sau întreținute de dezechilibrul funcționării sistemului nervos parasimpatic ( adică aproape toate ) se vindecă sau ameliorează foarte mult.

– Meditația care încurajează sentimentele pozitive – un studiu efectuat în 2010 de Barbara Fredrickson si Bethany Kik a descoperit că stimularea emoțiilor legate de bunăvoință si recunoștință au determinat îmbunătățirea tonului vagal.

– Respirația controlată, lentă, ritmică, din diafragmă, precum cea promovată de practici de echilibrare a minții și corpului, precum yoga, taiji, qigong, reiki, stimulează și tonifică nervul vag.

– Cultivarea relațiilor sociale armonioase și a unei stări generale de bine și relaxare s-au dovedit eficiente în stimularea activității sistemului parasimpatic în care este inclusă și activitatea nervului vag.